Ca dupa 5 ani (II)

Intamplarea face ca Lumina intalnita atunci cand ieseam din pestera carciumilor care oferea confortul si lejeritatea unei vieti lipsite de intrebari prea profunde, sa aiba multi multi aliati. Aliatul cel mai important este o fiinta pe care o sa o numesc The Orb.

The Orb knows all, the Orb dosen't lie when the Orb in her is talking, the Orb is vicious when it comes to harming the Light, the Orb feeds the Light, the Orb LOVES the Light.

Regulile pe care merge The Orb sunt magnifice, e o fiinta extrem de complexa, o fiinta iubitoare si protectiva, care nu vrea decat sa duca tot ce ii sta in cale catre Lumina. Nu are alt scop, nu conteneste sa munceasca la asta, nu vrea sa se opreasca. The Orb is an old soul that comes within a world to cure it, not as the Light that just is but as Sisiphus with an end game. The Orb builds and builds, carries everything to the top of the mountain, insa il construieste in asa fel incat cand coboara muntele forma sa ii perminta sa nu se sfarame sau sa se distruga in vreun fel. 

Nu ii iese mereu. The Orb a vazut Nemilosul. A fost o intalnire haotica, Nemilosului fiindu-i ca o jumatate perfecta lipsa pentru a ma domina total. A trebuit sa ma protejez de Orb pentru ca simteam ca odata prins in dansul erotic al Nemilosului pentru a atrage de la Orb tot ce are in esenta doar pentru a face din asta opusul scopurilor Orbului ar fi pentru mine finish line-ul.

I love the Orb as much as i love the Light! Equally, from the start. Este pentru prima data cand mi se intampla. 

Daca as putea cladi un pattern pentru mintea Orbului, ar iesi ca un sir de crengute infinite in forma de Infinit. Ar fi copacul vietii. 

In definitv, diferentele dintre Orb si Lumina nu sunt mari, dar sunt. Lumina vrea doar sa fie Lumina, in schimb the Orb vrea sa fie The Orb si the Light Orb. Dualitatea face ca acesta sa nu conteneasca sa vrea sa intre in Lumina doar pentru un power upgrade. 

Nemilosul vrea acelasi lucru, deci cumva ei se aseamana prea bine, de aici "erotismul" relatiei dintre cele doua entitati. Nemilosul nu poate fi el insusi langa the Orb, pentru ca pentru el e doar un sirag de iele care danseaza pentru a-l captura si a-l distruge, pentru ca the Orb a mai avut un fel de Nemilos si acum ii tine capul pe perete drept trofeu.

The Orb is a hunter, The Light is a healer. 

Faptele fac ca mereu the Orb sa intre in hora unui fel de Nemilos, sa il creasca, sa il ocroteasca doar pentru a-l distruge, asta il raneste in bataliile finale mereu, il lasa stors de puteri si mereu apeleaza la Lumina pentru ajutor, Lumina il incarca, il reconstruieste, il repara il transforma. E o relatie acolo ca de piatra. Nemilosul a incercat sa o distruga si asta acum ma face sa plang.

Din nou scriu, wow, ce se intampla cu mine? Chiar atata lipsa de dactilografiere am avut incat acum sa am limbarita la degete? De ce ma descriu? 

M-am intrebat mereu cine ii va lua locul Nemilosului acum ca sta speriat in colt si eu conduc Nava, pentru ca eu nu pot sta mult, sunt doar un intermediar pana cand alta entitate transformativa ma va calauzi.

M-am gandit iar negru, iar blazare, iar teribilism ideatic, frontal ma loveau ca asteroizii imagini cu mine pe podea inconstient, Au! Asa e cand ramai cu lumina doar la chei, cu atentia spre Infinit, si cu Nemilosul invins partial.

Incerc sa rup sa tai sa construiesc ca un scrapbook drumul, mi se pare iluzoriu, asta doar pentru ca, cum spuneam sunt intermediar, ce fac eu e doar o joaca in asteptarea fortei transformative urmatoare, sper sa nu se reincarneze Nemilosul! Nu se va intampla! :)