De unde atata frica?

Metamorfozam directia vantului in sase nu patru puncte cardinale

Cand, de undeva greseala ma facut sa ma impiedic 

Acum metamrfozez ganduri in mai putin de patru pompari de sange

Fugeam pe linia orizntului intr-o dimineata

Dar de undeva ceva a zis sa ma impinga inapoi in zare doar

Acum fug de ganduri negre ce se aduna ca un nor blestemat din filme proaste

Rapeam zambete fragile din inima fiecarui fluture prins dupa perdea ce scapa in vazduh

Dar, de undeva o draperie grea a cazut din tavanul atras gravitational

Acum rapesc zile pentru a le trai zadarnic in depresie.

Paream drept rece si inamovibil, porneam la drum cu dreptul si neinvins de somn

Insa, ca prin minune o anumita seara umbreste de atunci fiecare rasarit 

Acum par doar un sperie-ciori lasat pe un camp bombardat de migratia unor lacuste flamande.

De ce m-ai lasat lume sa metamorfozez? Sa fug? Sa rapesc si sa par?

Daca m-ai pus mai apoi sa ma intreb de ce?

Nu puteai sa ma lasi sa schimb? Sa alerg? Sa rapstesc si sa seman?

Mi-ai dat muza, viata si m-ai rupt din rai

Ca dup-o secunda sa-mi iei tot ce-mi dai!