Ziua mea, trebuie să o serbez cândva anume sau poate fi mereu?

Pun în discuţie asta pentru că deseori constat că, ziua de naştere nu ajunge mai niciodată să satisfacă numele primit de "ziua mea" pentru ca prin prisma anxietăţii de a "construi", ba o petrecere ba o escapadă nu ajung să ma simt tocmai eu bine, asta pentru verva cu care se desfaşoară acele poate 10 ore din ziua aceea nu satisfac nici măcar 0,1 % dorinţele mele ce ar putea să o desemneze ca fiind ziua mea.
Şi atunci zic, nu a fost "ziua" ta atunci când ai avut parte de un sărut daruit sau primit din senin care te-a marcat şi te-a facut să-ţi dai seama un pic ce înseamnă sentimentele?
Nu a fost ziua ta aceea de după un examen greu când ai reuşit să scapi de chinul si frica unei aşteptări si pregătiri sufleteşti îndelungi?
Pentru mine da, şi atunci concluzionez prin a spune ca "ziua ta" este acea zi când ai simţit prima dată că trăieşti, care poate sau nu sa fie în acord cu ziua în care ai primit viaţă.

Aşa că, pentru tine cititorule care este, răsfoind amintirile tale, prima dată când ai simţit că e ziua ta?